Lanzarote, Insulele Canare

Lanzarote este cea mai nordica dintre Insulele Canare, la doar 70 de mile de coasta Africii. Insula are o lungime de 37 mile (60 km) si 12 mile (20 km) latime, ceea ce o face sa fie a 4-a cea mai mare dintre insulele Canare. Deoarece este la doar 4 grade la nord de Tropicul Canar, se bucura de o clima subtropicala care ramane destul de stabila pe tot parcursul anului, temperaturile medii fiind in luna ianuarie de aproximativ 21 grade, pana la 29 in luna august. Ploaia anuala este de 5.5 inch.

Lanzarote este de origine vulcanica. Datorita eruptiilor din secolele al XVIII-lea si al XIX-lea, multe parti ale insulei par a fi dintr-o alta lume, fiind uneori descrisa ca "lunara" sau "martiana". Clima uscata si lipsa de eroziune inseamna ca peisajul vulcanic apare mult ca si dupa eruptii, industria turistica locala valorificand acest lucru.

Printre numeroasele caracteristici vulcanice din Lanzarote, acesta este si cel mai lung tunel vulcanic din lume numit Tunel Atlantida, care are o lungime de peste 7km si include La Cueva de los Verdes si Jameos del Agua. Astazi, parcul vulcanic de la Timanfaya este numarul unu la atractii turistice. Tatal Lorenzo Curbelo, preotulul din apropierea localitatii Yaiza, a asistat la desfasurarea evenimentelor: " In prima zi a lunii Septembrie 1730, intre ora 9 si 10 seara, pamantul s-a deschis brusc langa Timanfaya la doar 2 mile de la Yaiza. Un munte enorm a aparut din pamant cu flacari iesind din varful sau, continuand sa arda timp de 19 zile. Cateva zile mai tarziu, un nou abis si o avalansa de lava s-au repezit in Timanfaya, Rodeo si o parte din Mancha Blanca.

Lava s-a extins spre zonele de nord, alergand la fel de repede precum curge apa, desi la un moment dat a incetinit si curgea incet ca mierea. In 7 septembrie, a izbucnit o stanca, iar presiunea exploziei a fortat lava, torrent-ul acesteia distrugand imediat vaile din Maretas si Santa Catalina. In 11 septembrie eruptia a devenit mai puternica." Situatia s-a agravat in mod evident in prima saptamana, chiar de la inceput.

In ciuda istoriei tulbure de eruptie, au fost multi vizitatori inainte pe insula. Precum un marinar genovez numit Lancelotto Malocello care a sosit aici in 1312 ca primul european. Unii oameni spun ca insula a primit numele dupa acesta, altii spun ca dupa cucerirea locuitorilor nativi, Jean de Bethencourt, un cavaler norman care a sosit in 1402, si-a sarbatorit victoria asupra localnicilor aruncandu-si lancea in aer si strigand "lanza rota", ceea ce inseamna sulita sparta.

Locuitorii insulei s-au predat intr-un final pe data de 27 Februarie 1404, iar in acea zi, regele lor Guardafia a fost botezat Luis. Bethencourt a primit titlul de rege al Insulelor Canare de catre papa Innocent al VII-lea.

Bethencourt a murit in Normandia in 1422 si a fost urmat de catre nepotul sau Maciot, care ulterior s-a dovedit a fi un tiran. Acesta a infiintat Teguise ca si capitala si sediu al guvernatorului, dar a fost suspectat cum ca a incercat sa vanda canarienii portughezilor, care si-au cerut insulele, dar la arbitraj, Papa a decis in favoarea Castiliei. Constituia din Cadiz din 1812 a eliminat sistemul feudal, iar insulele Canare au devenit provincia Spaniei cu Santa Cruz, iar Tenerife capitala. 

Vasele de croaziera se afla la Arrecife, care este capitala insulei cu 50.000 de locuitori. Insula are cateva statiuni, cum ar fi Puerto del Carmen, care este situata la aproximativ 20 de km de Arrecife sau Costa Teguise la 7km de nord.